sâmbătă, 21 noiembrie 2009

O singură zi!


Există două zile pe săptămână pentru care n-ar trebui să ne neliniştim,două zile fără îngrijorare, fără teamă.
Prima, este ziua de ieri, cu greşelile comise,cu paşii greşiţi, cu regrete şi suferinţe.
Ziua de ieri a trecut şi acum este în afara controlului nostru pentru totdeauna.
Toţi banii din lume nu ne-ar putea readuce ziua de ieri.
Este imposibil să reluăm o faptă de ieri ori să ştergem un cuvânt.

Ziua de ieri a trecut!

Cealaltă zi care n-ar trebui să ne neliniştească, este ziua de mâine;cu adversităţile ei imposibile, cu poverile ei, cu promisiunile ei de speranţă şi controlul limitat.
Mâine, soarele se va înălţa în toată splendoarea lui
sau îndărătul unei perdele de nori. Dar fiţi siguri, el va răsări! Iar înainte ca el să răsară, nu este nimic de făcut, pentru că ziua nu s-a născut încă.

Nu mai rămâne decât astăzi. Fiecare din noi poate face faţă bătăliilor unei zile. Numai atunci când adăugăm poverile de ieri la cele de mâine nu putem continua. Nu experienţele zilnice duc la nebunie. Ci regretele de ieri însoţite de temerile pentru mâine.
Trebuie aşadar să trăim o singură zi odată!


vineri, 20 noiembrie 2009

Piramida


Oamenii văd lumea ca pe o piramidă fatală; şi se înghesuiesc înăuntru-i, pentru a ajunge cât mai sus, înspre vârfu-i; drept pentru care se şi sfâşie între ei şi sunt cu totul nefericiţi (nemulţumiţi)…
Pe când, dimpotrivă, dacă ar creşte şi s-ar împlini în chip firesc, dacă s-ar dezvolta ca şi spicul de grâu pe câmpie, fiecare ar fi ceea ce trebuie să fie, sau ar putea fi…


(Constantin Brâncuşi)

joi, 19 noiembrie 2009

Frumuseţea...


Priviţi un trandafir !

Puteţi vedea acest trandafir doar ca fiind un frumos trandafir. Dar dacă vedeţi în acest trandafir exprimarea unei forţe transcendente, diferenţa vine de la voi care îl priviţi.

Dacă sunteţi grădinar sau sunteţi cel care pregăteşte o expoziţie florală,
veţi vedea întotdeauna ceea ce priviţi !
Este suficient să dăm timp vieţii care însufleţeşte toate lucrurile pentru a se face simţită.
Trecem prea repede pe lângă o floare, pe lângă un arbore.
Oh, ce floare frumoasă… oh, ce arbore frumos!... şi deja ne-am reluat promenada !

Trebuie să ne trezim darul de a rămâne, de a sta într-o situaţie în care simţim (mirosim), auzim, vedem.

(K.G. Durckheim)

marți, 17 noiembrie 2009

„Săptămâna toleranţei”


Mi-a atras atenţia evenimentul şi vin şi eu cu o povestioară...

Am văzut pe stradă un copil gol, îngheţat şi flămând.
M-am supărat şi i-am strigat lui Dumnezeu:
- De ce permiţi acest lucru? De ce nu faci nimic?
Dumnezeu nu mi-a răspuns.

În aceeaşi noapte, când mă aşteptam mai puţin, mi-a răspuns: „Am făcut ceva: te-am creat pe tine”.


Nu suntem doar noi singuri


’’Fie că recunoaştem în mod oficial sau neoficial, este important să înţelegem că practic tot ceea ce realizăm se face cu ajutorul echipei.
Nu suntem doar noi singuri. Fiecare dintre noi ne aflăm într-o reţea de relaţii şi avem anumite responsabilităţi faţă de familie, comunitate şi partenerii de afaceri.’’

Max DePree

luni, 16 noiembrie 2009

Sunt momente...


Sunt momente în care trebuie să ştii să asculţi şi tăcerile celuilalt.
Să nu spui nimic...
Sunt momente în care trebuie să ştii să taci şi să îmbrăţişezi, să ştii să asculţi şi să iubeşti tăcerile celuilalt.

Secretul...



Nu cred că există secrete... nu cred că există oameni care pot păstra un secret... deşi ne place să credem asta...

Atunci când încredinţăm cuiva secretul nostru să nu uităm...

Dacă buzele tac, degetele pot vorbi, iar secretele curg...
deny's

duminică, 15 noiembrie 2009

Caligrafia iubirii


Dacă vei vrea să-ţi scrii numele tău pe tăbliţa inimii mele, trebuie să înveţi caligrafia iubirii, alfabetul dragostei.
Pe tăbliţa inimii mele nu sunt permise orice fel de caractere, trebuie să ajungi un artizan al scrisului, să mânuieşti cu dibăcie arta scrierii şi creativităţii.
deny's

vineri, 13 noiembrie 2009

Învăţ să ... ascult


Metoda fundamentală şi cea mai puternică de a te conecta cu altă persoană este de a o asculta.
A o asculta cu atenţie- şi atât.
Probabil că cel mai valoros lucru pe care îl putem dărui celorlalţi este atenţia noastră. O tăcere încărcată de iubire are o putere de vindecare mult mai mare şi crează legături mai puternice decât cuvintele cele mai bine intenţionate.
(Rachel Naomi Remen)


joi, 12 noiembrie 2009

Dacă într-o zi...


Dacă într-o zi vei pleca în căutarea mea, vei avea de străbătut drumuri neîncepute, cărări presărate cu florile iubirii.

Dacă într-o zi vei pleca în căutarea mea, mă vei găsi în locul în care tăcerile plâng paşii şterşi ai amintirilor, acolo unde timpul şterge paşii clipelor pierdute, acolo unde se nasc dimineţile, acolo unde speranţa îmbracă visele în mantie de mătase, acolo unde aripa vântului a măturat urmele egoismului, indiferenţei...
deny's

sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Puterea tăcerii


Liniştea nu înseamnă tăcere.

În tăcerile noastre se ascund uneori puteri nebănuite, izvoare de gândurile ţâsnesc şi invadează fiinţa noastră aducând cu ele răspunsuri, amintiri.
În tăcerea unui minut se afla puterea unor ani, persoane sau fapte care defilează rapid prin faţa ochilor noştrii.

În tăcerile noastre se află o lume imensă magică plină de sentimente şi culoare.

TĂCERE...


deny's

vineri, 6 noiembrie 2009

Visele mele


Mi-am ascuns visele dincolo de graniţa timpului, la răsărit de soare într-un loc numit Speranţă.

Acolo sunt în siguranţă departe de egoismul brut şi invidia crudă.
Visele mele gustă bucuria libertăţii, dansează şi respiră pe cântec de vânt cu aromă de copilărie.
Visele mele sorb din roua dimineţii, nectar cu gust de iubire, sunt purtate pe braţele parfumului din florile multicolore, se scaldă în apele curate ce izvorăsc din inima muntelui.

Eu şi visele mele trăim bucuria unui nou început.
deny's

joi, 5 noiembrie 2009

Noaptea


Noaptea şi-a îmbrăcat mantia neagră, a tras cortina peste albastrul cerului.
Privirea mea nu poate străbate dincolo de întunericul care ascunde stelele. În noaptea asta tristeţea mă înfăşoară şi pe mine.

Îmi simt singurătatea prea aproape de gândurile mele.
Cântecul ei cu miros de ploaie îmi tulbură somnul, sufletul meu îngenunchează cerşind un strop de albastru.


deny's

marți, 3 noiembrie 2009

Educaţia

Un film care nu mai are nevoie de cuvinte.... aici


Copilărie

Sunt momente în care nu pot folosi cuvintele ... nu pot să le dau viaţă, formă sau culoare... dar mă simt binecuvântată, pentru că în astfel de momente pot folosi pensula...




- stil intenţionat infantil
- atrage prin contrast puternic de forme şi culori
- este o metaforă colorată a căutării copilăriei
........................................................................

m-aş bucura dacă v-aţi regăsi măcar puţin în ceea ce am vrut să exprim.