Sunt momente...

Sunt momente în care trebuie să ştii să asculţi şi tăcerile celuilalt.

Să nu spui nimic...

Sunt momente în care trebuie să ştii să taci şi să îmbrăţişezi, să ştii să asculţi şi să iubeşti tăcerile celuilalt.

Secretul...

Nu cred că există secrete... nu cred că există oameni care pot păstra un secret... deşi ne place să credem asta...

Atunci când încredinţăm cuiva secretul nostru să nu uităm...
Dacă buzele tac, degetele pot vorbi, iar secretele curg...
deny's

Caligrafia iubirii

Dacă vei vrea să-ţi scrii numele tău pe tăbliţa inimii mele, trebuie să înveţi caligrafia iubirii, alfabetul dragostei.
Pe tăbliţa inimii mele nu sunt permise orice fel de caractere, trebuie să ajungi un artizan al scrisului, să mânuieşti cu dibăcie arta scrierii şi creativităţii.
deny's

Învăţ să ... ascult

Metoda fundamentală şi cea mai puternică de a te conecta cu altă persoană este de a o asculta.
A o asculta cu atenţie- şi atât.
Probabil că cel mai valoros lucru pe care îl putem dărui celorlalţi este atenţia noastră. O tăcere încărcată de iubire are o putere de vindecare mult mai mare şi crează legături mai puternice decât cuvintele cele mai bine intenţionate.
(Rachel Naomi Remen)

Dacă într-o zi...

Dacă într-o zi vei pleca în căutarea mea, vei avea de străbătut drumuri neîncepute, cărări presărate cu florile iubirii.

Dacă într-o zi vei pleca în căutarea mea, mă vei găsi în locul în care tăcerile plâng paşii şterşi ai amintirilor, acolo unde timpul şterge paşii clipelor pierdute, acolo unde se nasc dimineţile, acolo unde speranţa îmbracă visele în mantie de mătase, acolo unde aripa vântului a măturat urmele egoismului, indiferenţei...
deny's

Puterea tăcerii

Liniştea nu înseamnă tăcere.

În tăcerile noastre se ascund uneori puteri nebănuite, izvoare de gândurile ţâsnesc şi invadează fiinţa noastră aducând cu ele răspunsuri, amintiri.
În tăcerea unui minut se afla puterea unor ani, persoane sau fapte care defilează rapid prin faţa ochilor noştrii.

În tăcerile noastre se află o lume imensă magică plină de sentimente şi culoare.

TĂCERE...

deny's

Visele mele

Mi-am ascuns visele dincolo de graniţa timpului, la răsărit de soare într-un loc numit Speranţă.

Acolo sunt în siguranţă departe de egoismul brut şi invidia crudă.
Visele mele gustă bucuria libertăţii, dansează şi respiră pe cântec de vânt cu aromă de copilărie. Visele mele sorb din roua dimineţii, nectar cu gust de iubire, sunt purtate pe braţele parfumului din florile multicolore, se scaldă în apele curate ce izvorăsc din inima muntelui.

Eu şi visele mele trăim bucuria unui nou început.
deny's

Noaptea

Noaptea şi-a îmbrăcat mantia neagră, a tras cortina peste albastrul cerului.
Privirea mea nu poate străbate dincolo de întunericul care ascunde stelele. În noaptea asta tristeţea mă înfăşoară şi pe mine.

Îmi simt singurătatea prea aproape de gândurile mele.
Cântecul ei cu miros de ploaie îmi tulbură somnul, sufletul meu îngenunchează cerşind un strop de albastru.

deny's

Educaţia

Un film care nu mai are nevoie de cuvinte.... aici

Copilărie

Sunt momente în care nu pot folosi cuvintele ... nu pot să le dau viaţă, formă sau culoare... dar mă simt binecuvântată, pentru că în astfel de momente pot folosi pensula...




- stil intenţionat infantil
- atrage prin contrast puternic de forme şi culori
- este o metaforă colorată a căutării copilăriei
........................................................................

m-aş bucura dacă v-aţi regăsi măcar puţin în ceea ce am vrut să exprim.

Momentul meu de tristeţe

Aştept la margine de timp, ca rănile mele să se vindece.

Cerul mă înfăşoară în mantia de argint, mă ascunde după perdele de nori ţesute din fire de speranţă, aşteptând ca vântul să-mi sărute lacrimile.
Ascult plânsul Universului, cântecul nopţilor albastre, paşii clipelor, dansul amintirilor în drumul lor înspre uitare.

Îmi trăiesc momentul meu de tristeţe, căutând sensuri printre picături de stele, oglindindu-mi aşteptările în lumina stelelor.
Aştept îmbrăcată în calmul şi strălucirea albastră a lunii să scriu numele iubirii mele pe o stea.

Aştept ca bucuria celor ce m-au rănit să se stingă şi îmbrăcată în zorii dimineţii neîncepute, să încep să trăiesc bucuria zilei din nou.
deny's

...

Nu exista nici fericire, nici nenorocire pe lume; există doar compararea unei stări cu cealaltă şi atâta tot.
Doar cel care a simţit nefericirea cea mai cumplită e în stare să simtă cea mai mare fericire. Ca să-ţi dai seama cât de bine este să trăieşti, trebuie să fi dorit să mori.
( Al.Dumas )

Singurătatea

Singurătatea e starea spirituală în care ne naştem, acea stare naturală şi adevărată. Cu timpul o uităm, ne maturizăm şi devine din ce în ce mai străină. Uneori, o regăsim, dar acum ne speriem, căci am devenit străini faţă de ea. Acum fugim de ea, deşi ar trebui să o căutăm din nou, căci numai prin ea putem spera a găsi adevărul. (Mircea Eliade)

Ura

Graniţa dintre iubire şi ură, este foarte subţire.
Persoanele instabile emoţional, pot pierde capacitatea de a iubi şi chiar a-şi distruge şansa de-a simţi acest sentiment frumos.
Toţi trecem prin momente dificile, ne simţim vulnerabili, dar până la a-ţi deschide inima înspre ură ar trebui să fie un drum lung. Am simţit iar violenţa, furia urii asupra mea, din partea unei persoane pe care o credeam "prietenă".
De ce ajung oamenii să fie orbiţi de ură? Cum poate urî cineva cu atâta forţă? De ce se lasă atât de uşor manipulaţi?

Cred că e timpul, să plec cu adevărat din mijlocul acestor oameni. Mereu spuneam că nu o să rămân acolo unde o să simt ură, unde nu este lumină, dar era "ceva" ce mă ţinea pe loc în speranţa unor vremuri mai bune.
Mă doare, dar aleg să nu urăsc deşi ceva frumos şi pur a murit cu adevărat în seara aceasta în sufletul meu.
Ştiu că sunt câţiva "prieteni" care vor sărbători că ura şi răutatea lor a învins, dar prefer să-i ignor şi să merg mai departe.
deny's

Tu şi Eu

Tu şi Eu, două fiinţe total diferite, cu vise şi dorinţe total diferite, cu mii de întrebări fără răspuns, ne-am întâlnit pe o margine de vis, gustând din aceeaşi cupă a iubirii.
Ce vom face?
Vom rămâne mereu alături sau fiecare vom pleca pe drumuri diferite, trasate cu mult timp în urmă?
Vom rămâne mereu două persoane diferite sau visele şi dorinţele noastre vor respira aceleaşi doruri, aceleaşi clipe de mister?
Drumurile noastre vor învăţa împreună gustul cuvântului fericire?

deny's